SPECTRU DE LUMINĂ, PAR ȘILUMENI

Lumina este formată din fotoni, care sunt particule minuscule care călătoresc cu viteza luminii. Fotonii din razele de lumină vibrează la frecvențe și lungimi de undă diferite. Oamenii pot vedea emisiile de fotoni la lungimi de undă de 380-680 nm, în timp ce sensibilitatea plantelor la lumină variază între 200-800 nm. Nu toate lungimile de undă din acest spectru au același efect asupra fotosintezei; cele care activează în cea mai mare măsură procesele biochimice din plante se numesc PAR (radiație fotosintetic activă), al cărei interval spectral este de 400-700 nm.

Lumina poate fi măsurată cu mărimi fotometrice derivate din sensibilitatea ochiului uman la culori sau cu mărimi radiometrice legate de energia transportată de razele de lumină. Lumenii și luxul sunt unități fotometrice utilizate în mod obișnuit care se referă la lumina percepută de ochiul uman.

Cu toate acestea, măsurătorile fotometrice nu arată câtă energie luminoasă trimite lampa plantei pentru fotosinteză, deoarece nu includ variabilele PAR. Cu toate acestea, lumenii și luxul pot da o idee inițială despre puterea de ieșire a unui anumit bec și putem compara diferite produse prin măsurarea eficienței fotometrice a acestora cu raportul lumen: watt, indiferent de posibilele diferențe de putere a spectrului luminos la diferite lungimi de undă.

Luxul și lumenii funcționează bine atunci când se măsoară lumini precum MH, HPS, CFL, dar nu vor măsura cu exactitate eficiența unei lămpi de creștere cu LED.

În general, cantitatea minimă de lumină cu spectru larg de care are nevoie o plantă de tomate, de exemplu, este de aproximativ 9000lm pe metru pătrat, iar cea optimă este de peste 20.000lm/m². Cu toate acestea, creșterea și înflorirea unei plante de apartament viguroase depind de pragurile de lumină atinse la anumite lungimi de undă care declanșează fotosinteza. Acesta este motivul pentru care luminile de creștere cu LED-uri folosesc sisteme radiometrice pentru a măsura cantitatea de fotoni emiși în frecvențele de culoare PAR pe care le-am menționat mai devreme.

Cea mai utilizată măsură radiometrică în horticultură este PPFD (densitatea fluxului fotonului), care măsoară fluxul de fotoni PAR în micromoli pe secundă pe metru pătrat (μmol/m²/s). Presupunând că este furnizat PPFD-ul unei anumite lumini de creștere, putem calcula eficiența radiometrică a acesteia și putem compara diferite sisteme de iluminat folosind raportul PPFD:watt.

SOARELE, BECURI ȘI PRESIUNEA FOTONICĂ ADECVĂ

Soarele din mijlocul verii ajunge pe Pământ cu o producție fotosintetică de 1200-2000 PPFD. Cu toate acestea, răsadurile, clonele și plantele mamă sunt mulțumite cu un PPFD de numai 200-400μmol/m²/s. Plantele de tomate în faza lor vegetativă au nevoie de 400-600μmol/m²/s, iar plantele cu flori au nevoie de obicei de 600-1500μmol/m²/s PPFD.
Un studiu a constatat că cel mai productiv PPFD pentru tomate este 1500-2000 μmol/m²/s la 25-30 °C, cu CO₂ natural crescut la 750 ppm.

Chiar dacă roșia este o plantă pretențioasă, iradierea peste pragul de limită pentru orice soi, stadiu de viață sau condiție de mediu nu crește neapărat randamentul. În schimb, presiunea excesivă a fotonului poate provoca deteriorarea frunzelor și florilor. Cu alte cuvinte, producția de flori crește atunci când roșia primește 20-30 de moli de lumină PAR pe zi, apoi se nivelează între 30-40 de moli și scade peste 40 de moli.

DE CATA LUMINA ARE NEVOIE CAMERA DVS.

Pentru a găsi cantitatea potrivită de lumină pentru cultura dvs., trebuie să înmulțiți lungimea camerei de creștere cu lățimea acesteia pentru a obține zona de creștere, apoi să înmulțiți cifra rezultată cu nivelul PPFD dorit.

Dacă camera de cultură are 250 cm lungime și 80 cm lățime, aria de creștere va fi de 2,50 m × 0,80 m = 2 m². Dacă vizați un acoperiș cu plante cu flori de aproximativ 2 mp și doriți să experimentați cu un nivel PPFD de 500 μmol, aveți nevoie pur și simplu de 1000 μmol/m²/s. Acest rezultat trebuie apoi împărțit la PPFD pentru un watt de lumină pentru a determina puterea necesară.